13 motive pentru care trebuie sa încerci America

1) Să dovedești ție/parinților/prietenilor ca ești capabil să te confrunți cu greutățile, singuratate, străinatate și barierele culturale și care nu or fi - să dovedești că ești tare.

2) Să te pierzi singur in mijlocul străzii, orașului, statului necunoscut. Să gasești singur drum înapoi ne avînd oarecare punc de reper. Inexplicabilă stare de fericire :) . Să dovedești ca ești descurcăreț.

3) Să întri în camera cu 10 necunoscuți, și să ieși cu 10 prieteni. Să cunoști alte naționalități, obiceiuri, purtare, fel de exprimare, fel de percepere. Să dovedești că ești deschis spre schimbari.

4)Să vii într-un local ca să papi, dar ei al 2-lea job :) nu știu ce dovedește, dar ceva deosibit este.

5) Să începi să apreciezi toată mîncarea extrem de gustoasă a mamei tale. Zeama care niciodată nu o mîncam, acum pare a fi așa de atractivă!

6) Să-ți înveți detaliat lucrul, experiență foarte folositoare pentru viitor. Să dovedești că ești harnic.

7) Să-ți dezvolți tărie de caracter ca să te trezești dis-de-dimineață. Să dovedești că e posibil și așa ceva!

8) Să vizitezi orașe legendare și minunele ale naturii. New York, Las Vegas, Niagara Falls, Grand Canyon, locuri care trebuie să le vezi în viața.

9) Să te simți mîndru auzind de la manager " Now I know how workoholic Moldavians are!".

10) Să vizitezi 6 flags ( heart atack guaranteed).

11) Să începi să deosibești gay, de not-really-gay și definitely-not-gay. Că aici sunt mulți de eștea.

12) Să faci bani mari în fine :) Și o surpriză parinților- înca un honey moon, și să te simți implinit cu aceasta :)

13) Să renunți la toată atractivitatea Americii și sa vreai acasă!! Sa dovedești ca ești patriot! arr!

O fac în felul meu

Am observat cum se bucură lumea de despărțirile mele. De ce? Pentru că ele mereu au fost cele mai aprinse, cele mai pline de emoții, zilnic diferite, mereu atrageau atenție tuturor.

Începînd o relație , o tratez ca una ultima, iubesc cum numai eu știu și apreciez cum numai eu pot. Și da, sunt extrem de radicală. Place să știu că e da sau nu, că e negru sau alb, știu ce vreau și cum vreau. Eu aleg, eu decid, eu îmi construiesc viața, și vreau să o construiesc alături de cei în care am încredere.

Eu nu îmi urăsc foștii, îmi aduc aminte de zîmbetul lor, zîmbesc și eu, zîmbesc și atunci cînd vorbesc despre mine, zîmbesc că nu mă uită :)


Nu m-a durut nici o despărțire, sunt tare? nu. Sunt sigură și liniștită în toate acțiunile și deciziile pe care le-am luat.

Relația e o experiență, e sute de zile de neuitat, aventuri salbatice, zîmbete, săruturi, nopți sub cerul stelat. Și cît de mare ar fi dezămăgirea, nu lăsa să-ți distrugă încrederea, principiile, planurile..

And let the show begin.I'm in love again.

United States of America și eu..

Viața e ceea ce se întîmplă cînd îți plănuiești altceva :)
Decizia să plec în USA am luat-o într-o singură zi, mulțumesc mare colegului meu Balan Aurel,care primind mesaj la pereche (eu fiind în ultima bancă,și el în prima) "AURAȘ VREAU ÎN AMERICA", m-a motivat cu vesele trei litere "HAI".
Contractul a fost încheiat în ziua următoare, tîrgul de joburi l-am trecut cu succes, și Visa acceptată în mai puțin de un minut.

Totul spontan, repede și nici acum nu conștientizez că sunt în New Jersey, în jurul meu 49 de state de cucerit,o nouă cultură și un nou spațiu pentru realizări și afirmare personală.
Nu realizam că plec chiar și fiind deja  în aeroportul din New York, nu realizez nici acum. De ce? pentru că în jur doar ruși și moldoveni :)
Am înțeles că noi, fiind departe de casă, ne tragem unul la altul, dorul de țară se potolește atunci cînd auzim limbă natală și simțim mentalitatea concetățeanului.

A doua zi am ajuns în Statul Connecticut, unde am fost întîlniți de .. moldoveni :) Am fost tratați ca membri de familie, ceea ce m-a facut să fiu mîndră de țara în care m-am nascut.

A urmat New Jersey, stat unde își gasesc liniște businessmanii din New York. Case desenate, mașini și parcuri.

Brooklyn, din New York, unde dacă vorbești în limbă engleză, te întreabă " А вы что по русcки не говорите?" :)

Și însuși Manhattanul, Empire State Building, Broadway, Central Park, American Ice-Cream and so much more to enjoy :)

 

             

Au trecut două săptamîni și am reușit să fiu la 4 nunți Americane, se simt foarte mult diferențele culturale : nunta se termină la 12 noaptea, din băuturi se consumă practic numai Cola, totul extrem de pașnic și monoton, în contrast cu nunțile noastre, care durează 3 zile în continuu, mii de tosturi, chiuit și un "mordaboi" la sfărșit "radi uvajeniea" :)

Țin să vizitez cît mai multe locuri posibile, să-mi fac noi cunoștințe, și să acumulez experiența de viața.

 Dar oriunde eu voi fi - TE IUBESC, MOLDOVA!


Mulțumesc pentru susținere Irinei Midori și întregii echipe de la Student Travel!
I'll keep in touch!

Fii părinte pe o zi

Cel puţin un copil de vârstă preşcolară este abandonat în fiecare zi în Republica Moldova deşi, potrivit unui raport UNICEF, 9 din 10 copii abandonaţi au ambii părinţi în viaţă. Majoritatea copiilor plasaţi în aşa instituţii nu-şi găsesc niciodată părinţii.

Aceşti copii încep viaţa deja traumaţi, lipsiţi de dragostea părintească, lipsiţi de grija pe care o poartă cei dragi şi de o educaţie preşcolară . Deşi, cum se cuvine, autorităţile promit multe dar nu mai fac nimic, orfelinatele nu dispun de resurse necesare pentru a întreţine aceşti copilaşi.

Drag cititor!!

Hai să nu ne axăm pe cuvântul autorităţilor, care nu (mai) oferă speranţa.

Tu ai tot necesarul pentru a dărui un zîmbet , un moment de fericire şi poate vei rămîne o memorie pe viaţă.

Povestea e foarte simplă: 310 copii de la “Gimnaziul-internat pentru copii orfani şi rămaşi fără îngrijirea părinţilor” din Străşeni. Cel mai mic are 3 anişori, cel mai mare – clasa 9. Au nevoie de haine, cărţi, echipament sportiv, ciupici de cameră, în special pentru cei micuţi.Oameni buni, nimic nu este imposibil. Fiecare dintre noi avem hainuţe, fulare, cîteva cărţi, un 50 de lei. Vă aştept pe toţi la Shopping Malldova, etajul 3, Mini club RamZamZam. În fiecare zi, inclusiv în weekend, de la ora 10 la ora 22.00, puteţi să ne aduceţi donaţiile voastre. Ştiu şi cred că suntem mulţi!

 Orice lucru, oricât de banal ar fi, poate aduce fericire unui copil!

Surse foto: Alexandru Gurdila, Casele de copii cu dizabilităţi din Dubăsari şi Rîbniţa.

El şi Ea: aceeaşi specie, lumi diferite.

Allan & Barbara Pease, Elliott Katz, John Gray, Eva Veseliniţcaia, Eugen Kolesov şi mulţi alţi psihologi din toată lumea continuă să studieze psihologia relaţiilor dintre barbat si femeie.

A fost demonstrat/verificat/confirmat că barbatul şi femeia sunt diferiţi, nu sunt mai răi , sau mai buni , sunt diferiţi.Poate şi unicul lucru care ne uneşte este că aparţinem aceleiaşi specii, însă urmărim diferite scopuri, trăim după diferite principii şi avem diferite viziuni .

Dar pentru a ne simţi împliniţi, avem nevoie unul de altul, dar pentru a fi împreună avem nevoie de răbdare, răbdare şi.. răbdare J

Mii de cupluri anual divorţează. Şi mereu îmi este trist să conştiintizez faptul că multe din ele merită să fie împreună , însă nu au avut acea forţă morală de a înfrunta toate greutăţile/neajunsurile/ incertitudine pentru a menţine relaţia.

Anul trecut am citit bestseller-ul “Relaţii:Barbat şi femeie” scris de Allan & Barbara Pease . Nu pot să spun că am ramas încîntată de aceasta lucrare, însă am memorat bine cîteva idei. Din punctul de vedere a acestui cuplu,în relaţie barbatul şi femeia se conduc după instincte căpătate încă din epoca de piatră. Autorii îndeamnă femeile să fie mai paşnice cu barbaţii înainte de lucru, ei se pregatesc de vînat ;) ;să acorde orice loc pe pat care a fost ales, aşa ţin ei sub control intrarea în odaie; şi să respecte diviziunea muncii în familie: bărbatul mai bine se orientează în spaţiu - lasă-l să fie stăpîn în automobil (cel puţin), în timp ce femeia o să menţină mai reuşit atmosfera în casă.

Pentru mine această carte nu prezintă o lucrare actuală, luînd în consideraţie că tot mai multe femei dezbracă şorţurile şi preiau dominaţia în societate; şi faptul că a fost scris de autori străini, pe cînd noi ştim că şi culturile întreţin anumite stereotipuri legate de gender.

Sunt fiinţe care iubesc foarte mult si pe care un singur semn de recunoştinţă  din partea celuilalt le face să fie cele mai fericite persoane , sunt şi altele pentru care supărarea este o specialitate.

Bărbatul trebu să ţină cont că în mod natural femeia este mai sensibilă, ea este cea care simte starea bebeluşului şi trebuie să-şi dea seama de nevoile lui. În aşa ordine de idei femeia simte dacă ceva s-a întîmplat cu barbatul ei sau dacă acesta ascunde ceva. Barbaţii nu au fost înzestraţi cu aşa calităţi, şi, în general, sunt mai direcţi. Faza cînd femeia aşteaptă ca barbatul să simtă starea ei , în cele mai frecvente momente se termină cu un eşec şi concluzia: tu nu ţii la mine .

Femeile la rîndul lor nu trebuie să hiperbolezeze un aspect negativ sau o situaţie neplacută, aşa cum ne place nouă  J Cea mai eficientă metoda pentru rezolvarea problemelor şi reducerea la minim a consecinţelor este rezolvarea lor în mod paşnic.

Este mult mai eficient cînd femeia îşi laudă barbatul pentru al încuraja la noi realizări, decît să utilizezi formulări de genu “eşti un  neisprăvit ” , facîndu-l să dea mâinile jos.

Începînd o relaţie noi toţi suntem deja persoane structurate,cu prejudecăţi, principii, şi cereri supranaturale faţă de partener, nu toţi au curaj de a renunţa la toate acestea. Doar trebu să ţinem cont că niciodată nu e tîrziu pentru schimbări.

I succeed :)

Îmi spui tu?

Dacă educaţia este transmiterea civilizaţiei, atunci de ce o facem în moduri diferite?

Trăim într-o societate  în care suntem deja (sau încă) obişnuiţi cu comportamentul brutal şi nepăsător al teenagerilor faţa de oamenii  în etate şi femeile  însărcinate în transportul public; în care fiecare copil inocent are acces liber şi nelimitat  la pornografie; în care alcoolul şi fumatul nu mai este ceva  înspăimântător.

Mulţi trecut cu vederea faza că aceşti copii trebuie sa înveţe care sunt regulile după care societatea umană, inclusiv familia, funcţionează şi să înţeleagă că trebuie să se supună acestor reguli.

Vara trecută am avut  experienţă  în acest domeniu. Am prestat servicii de babysitting unei familii de milionari. Copii care, la vîrsta de 4 şi 7 anişori, au văzut toate miracolele lumii şi ,sincer, mi-a fost foarte greu să-i impresionez (dar totuşi trebuia să o fac, ca să-i ţin lîngă mine). Deşi aceştia au fost alintaţi cu tot felul de chestiuţie reale şi mai puţin reale, comportamentul lor faţa de părinţi mi-a  provocat o mare admiraţie: nici un cuvînt nu a fost contestat , fiecare minut, fiecare activitate decurs conform graficului. Totul perfect, doar că bieţii copii au fost complet lipsiţi de respect faţa de servitori.

Recent  am citit romanul “Vipera sugrumată”, de Harve Bazin . La publicare, cartea a produs scandal în Franţa , iar astăzi romanul face parte din bibliografia şcolară a elevilor francezi. Este vorba despre un sistem de educaţie  într-o familie burgheză , unde mama  impune un regim draconic, îi jigneşte, îi umileşte şi, adeseori, îi loveşte  cu multă cruzime. Ca urmare copiii cresc erudiţi, super disciplinaţi şi… încearcă să o omoare pe mămica.

Şi care totuşi este metodă cea mai eficientă de educaţie? Sau poate totul depinde de modul de interpretarea al fiecăruia şi rezultatul pe care vrea să-l obţină?