El şi Ea: aceeaşi specie, lumi diferite.

Allan & Barbara Pease, Elliott Katz, John Gray, Eva Veseliniţcaia, Eugen Kolesov şi mulţi alţi psihologi din toată lumea continuă să studieze psihologia relaţiilor dintre barbat si femeie.

A fost demonstrat/verificat/confirmat că barbatul şi femeia sunt diferiţi, nu sunt mai răi , sau mai buni , sunt diferiţi.Poate şi unicul lucru care ne uneşte este că aparţinem aceleiaşi specii, însă urmărim diferite scopuri, trăim după diferite principii şi avem diferite viziuni .

Dar pentru a ne simţi împliniţi, avem nevoie unul de altul, dar pentru a fi împreună avem nevoie de răbdare, răbdare şi.. răbdare J

Mii de cupluri anual divorţează. Şi mereu îmi este trist să conştiintizez faptul că multe din ele merită să fie împreună , însă nu au avut acea forţă morală de a înfrunta toate greutăţile/neajunsurile/ incertitudine pentru a menţine relaţia.

Anul trecut am citit bestseller-ul “Relaţii:Barbat şi femeie” scris de Allan & Barbara Pease . Nu pot să spun că am ramas încîntată de aceasta lucrare, însă am memorat bine cîteva idei. Din punctul de vedere a acestui cuplu,în relaţie barbatul şi femeia se conduc după instincte căpătate încă din epoca de piatră. Autorii îndeamnă femeile să fie mai paşnice cu barbaţii înainte de lucru, ei se pregatesc de vînat ;) ;să acorde orice loc pe pat care a fost ales, aşa ţin ei sub control intrarea în odaie; şi să respecte diviziunea muncii în familie: bărbatul mai bine se orientează în spaţiu - lasă-l să fie stăpîn în automobil (cel puţin), în timp ce femeia o să menţină mai reuşit atmosfera în casă.

Pentru mine această carte nu prezintă o lucrare actuală, luînd în consideraţie că tot mai multe femei dezbracă şorţurile şi preiau dominaţia în societate; şi faptul că a fost scris de autori străini, pe cînd noi ştim că şi culturile întreţin anumite stereotipuri legate de gender.

Sunt fiinţe care iubesc foarte mult si pe care un singur semn de recunoştinţă  din partea celuilalt le face să fie cele mai fericite persoane , sunt şi altele pentru care supărarea este o specialitate.

Bărbatul trebu să ţină cont că în mod natural femeia este mai sensibilă, ea este cea care simte starea bebeluşului şi trebuie să-şi dea seama de nevoile lui. În aşa ordine de idei femeia simte dacă ceva s-a întîmplat cu barbatul ei sau dacă acesta ascunde ceva. Barbaţii nu au fost înzestraţi cu aşa calităţi, şi, în general, sunt mai direcţi. Faza cînd femeia aşteaptă ca barbatul să simtă starea ei , în cele mai frecvente momente se termină cu un eşec şi concluzia: tu nu ţii la mine .

Femeile la rîndul lor nu trebuie să hiperbolezeze un aspect negativ sau o situaţie neplacută, aşa cum ne place nouă  J Cea mai eficientă metoda pentru rezolvarea problemelor şi reducerea la minim a consecinţelor este rezolvarea lor în mod paşnic.

Este mult mai eficient cînd femeia îşi laudă barbatul pentru al încuraja la noi realizări, decît să utilizezi formulări de genu “eşti un  neisprăvit ” , facîndu-l să dea mâinile jos.

Începînd o relaţie noi toţi suntem deja persoane structurate,cu prejudecăţi, principii, şi cereri supranaturale faţă de partener, nu toţi au curaj de a renunţa la toate acestea. Doar trebu să ţinem cont că niciodată nu e tîrziu pentru schimbări.

I succeed :)